A cere o punguta pentru resturile de dus acasa la catel la o intalnire sau de fiecare data cand te vei afla intr-un restaurant poate face ca persoana in cauza sa para cam zgarcita si pretentioasa. Chelnerul chiar este posibil sa afiseze o privire si o atitudine enervata in timp ce isi face loc prin resturantul aglomerat, plin cu clienti infometati care isi asteapta mancarea sau ca cineva sa le ia comanda, totul doar pentru ca el sa duca o punga sau o cutiuta pentru un client ai carui ochi au fost mai mari decat stomacul si i-au mai ramas resturi de mancare pe care acum vrea sa le duca acasa catelului. In Roma antica, oricum, asemenea cutiute si pungi erau un stil de viata.

De fiecare data cand cineva are prieteni la cina, el sau ea ofera la urma acestora un servetel in care sa ia acasa fructe sau mancare de la masa respectiva. Acest lucru era mai mult  o cerinta decat o sugestie, drept pentru care decizia de a nu lua nimic acasa era interpretata drept o insulta catre gazda. Mai mult de atat, un asemenea oaspete si-ar fi castigat destul de repede o reputatie drept nepoliticos si nerecunoscator. Pungile cu resturi isi au radacinile inapoi in China straveche de asemenea. Era politicos pentru o gazda  sa ofere invitatilor cutii albe in care sa-si ia mancarea acasa.

A lasa bacsis sau a nu lasa bacsis, aceasta a fost intrebarea inca de demult. De obicei, este vorba despre decizia de a dori sau nu a arata zgarciti in fata altora. A nu lasa bacsis a fost cauza multor priviri urate. Este de asemenea un motiv comun pentru care de cele mai multe ori primele intalniri nu mai duc si la acele intalniri secundare. Unele restaurante chiar au interzis acest obicei tocmai pentru a salva oamenii care iau cina sa nu se simta stresati la finalul acesteia in legatura cu bacsisul.