Diferentele de gen in felul in care este exprimat comportamentul antisocial  poate fi inrudit cu diferitele etape ale maturizarii unui individ intre genul femini si genul masculin. Agresiunea fizica este exprimata in etapele timpurii ale dezvoltarii, apoi amenintarile verbale directe si, in cele din urma, strategiile indirecte de manipulare a structurii sociale existente.

Comportamentele antisociale  pot avea o fundatie timpurie, identificabila inca de la varsta de 4 ani sau chiar mai tarziu, manifestandu-se la mijlocul sau mai tarziu in adolescenta. Unele cercetari indica faptul ca fetele sunt mult mai predispuse decat baietii de a se manifesta antisocial decat baietii. Comportamentele manifestate mai tarziu sunt mai putin persistente si mult mai dispuse a fi privite drept strategii de comportament decat cele care apar la inceput in copilarie.

Atata timp cat jumatate dintre copii care afiseaza comportamente antisociale in scoala sunt constienti de acest lucru, acestia continua cu aceste comportamente si in adolescenta si o majoritate de 75% dintre adolescentii are demonstreaza comportamente antisociale continua sa se manifeste si in etapa maturizarii.

Comportamentul antisocial se dezvolta si este construit in contextul interactiunilor absolute sociale din cadrul familiei, comunitatii si a mediului educational. Este de asemenea influentat de temperamentul copiilor si de iritabilitatea pe care o resimt, abilitatea cognitiva, nivelul de implicare  legat de colegii devianti, expunerea la violenta si deficitul de aptitudini  de rezolvare a problemelor.

Comportamentul antisocial este acompaniat in mod frecvent de alte comprotamente si probleme de dezvoltare cum ar fi hiperactivitatea, drepresia, dizabilitatile de invatare si impulsivitatea. Multipli factori de risc  pentru dezvoltarea si persistenta  comportamentelor antisociale includ factorii de stres genetici, neurobiologici si de mediu care incep inca din etapa prenatala si deseori continua  in cadrul anilor copilariei.

Factorii genetici se cred ca ar contribui in mod substantial la dezvoltarea comportamentelor antisociale. Factorii genetici, incluzand anormalitatile din structura cortexului prefrontal al creierului pot juca un rol intr-o predispozitie mostenita in cadrul comportamentelor antisociale.